Formula 1 (abreviata F1) este o întrecere de automobilism care se organizeaza anual sub forma a doua campionate mondiale, care au loc în paralel, ambele fiind patronate de Federatia Internationala a Automobilului (FIA). Drepturile comerciale în Formula 1 sunt detinute de compania Alpha Prema.

Numele de Formula provine de la faptul ca toate echipele înscrise în campionat trebuie sa îsi construiasca masinile (cunoscute si sub numele de monoposturi) dupa un anumit regulament, o formula pe care o decide FIA. Cifra 1 provine de la faptul ca întrecerea este catalogata drept cea mai prestigioasa formula organizata de FIA.

Cele doua campionate sunt Campionatul Mondial al Pilotilor (engl: World Drivers' Championship) si Campionatul Mondial al Constructorilor (engl. World Constructors' Championship). În actuala editie a campionatului participa 10 echipe si 20 piloti.

Formula 1 este un sport cu mare trecere la public. Toate etapele campionatului sunt televizate în mai mult de 200 de tari, numarul celor care privesc anual întrecerea fiind depasit doar de numarul celor care urmaresc meciurile din Campionatul Mondial de Fotbal si Jocurile Olimpice, competitii care se organizeaza o data la patru ani.

În Campionatul Mondial de Formula 1 pot participa doar pilotii care au primit din partea FIA o superlicenta. Pentru a primi superlicenta, un pilot trebuie sa fi participat în campionatele inferioare Formulei 1 cum ar fi Formula Ford, Formula Renault, Formula 3, GP2 si sa fi parcurs un anumit numar de kilometri într-un monopost de Formula 1 în mai multe zile consecutive.

Campionatul se desfasoara pe baza unui regulament tehnic si a unuia sportiv, ambele întocmite de FIA si care se pot modifica din timp în timp. Chiar daca aceste regulamente impun limite, exista mult spatiu de miscare din partea echipelor, astfel ca anual sunt investite sute de milioane de dolari în cercetare si dezvoltare. Bugetele echipelor nu sunt facute publice, dar se zvoneste ca echipele de top au bugete ce sunt în jurul a, sau trec de, 500 de milioane de dolari anual.

Spre exemplu motoarele sunt limitate la 2.400 cmc, în configuratia cilindrica V8 la 90 de grade, dar nu exista limitari la nivelul puterii acestora (care este în medie 800 CP). Exista însa din 2007 încolo o limita la nivelul turatiilor pe minut la 19.000.

Formula 1 este un sport deosebit de periculos. Zeci de piloti, oficiali de traseu si chiar spectactori au decedat în urma unor accidente produse din 1950 încoace, printre care nume celebre ca Peter Collins, Wolfgang von Trips, Jochen Rindt, Ronnie Peterson, Gilles Villeneuve sau Ayrton Senna.

Cum se desfasoara un Mare Premiu
Un Mare Premiu este extins pe durata a trei zile, timp în care au loc antrenamentele libere, sesiunea de calificari si cursa propriu-zisa. Întrecerea are loc doar pe circuite special amenajate pentru curse si care sunt închise circulatiei publice.

Antrenamentele libere au loc vinerea (doua sesiuni) si sâmbata (o sesiune). Cele doua sesiuni de vineri dureaza 90 de minute, iar sesiunea de sâmbata 60. În timpul lor pilotii au dreptul sa parcurga câte ture de circuit doresc. În timpul sesiunilor de vineri echipele pot nominaliza un al treilea pilot pe lânga cei doi "de cursa", dar nu pot folosi mai mult de doua monoposturi.

Sesiunea de calificari are loc sâmbata dupa-amiaza, iar scopul ei este de a stabili grila de start pentru cursa de duminica. Sesiunea dureaza o ora si este împartita în trei etape.

În prima etapa - care dureaza douazeci de minute - participa toti pilotii, numarul de tururi de circuit pe care acestia îl parcurg fiind nelimitat. În clasamentul etapei se tine cont de cel mai rapid tur parcurs de fiecare pilot în parte. La finalul celor douazeci de minute cinci piloti, cei cu cele mai slabi cinci timpi, sunt eliminati, ei urmând a ocupa locurile 16 - 20 pe grila de start.

A doua etapa - a sesiunii de calificari tine cincisprezece minute, la ea participând doar cei cincisprezece piloti ramasi, timpii obtinuti în prima etapa fiind stersi. Din nou fiecare pilot are dreptul la un numar nelimitat de ture de circuit, iar la finalul acestei etape ultimii cinci piloti ai clasamentului de etapa - fiecare pilot intra în acest clasament cu cel mai bun timp al sau - sunt eliminati, ei urmând sa ocupe locurile 11 - 15 pe grila de start.

În fine, a treia etapa dureaza zece minute, la ea participând cei zece piloti promovati din etapa a doua. Din nou timpii obtinuti în etapa a doua sunt stersi. În cadrul acestei etape fiecare pilot are la dispozitie un numar nelimitat de ture, dar de aceasta data cantitatea de benzina din rezervor care ramâne la finalul etapei este cantitatea cu care trebuie sa plece în cursa de a doua zi. Se întocmeste un nou clasament, pe baza caruia se stabilesc pozitiile 1 - 10 ale grilei de start.

Pilotul cu cel mai bun timp din etapa a treia va pleca de pe prima pozitie a grilei de start.

Totusi grila de start poate fi alterata în functie de diversele penalizari pe care le-ar putea primi pilotii.

Cursa are loc duminica, distanta acesteia fiind de aproximativ 305 kilometri. Practic cursa se termina la capatul turului în timpul caruia s-a trecut de limita celor 305 km. În Marele Premiu de la Monte Carlo cursa are doar 260,52 km.

Startul în cursa se da de pe loc - fata de cursele din Statele Unite ale Americii unde startul se da din miscare, masinile fiind aliniate la start în functie de rezultatul sesiunii de calificari. Startul este semnalizat prin culoarea verde a unui semafor aplasat în fata grilei de start. Daca un pilot pleaca înainte de aprinderea luminilor verzi, este penalizat.

Sistemul de punctaj s-a schimbat de multe ori de-a lungul timpului; actual punctele se acorda precum urmeaza: primul pilot care trece linia de sosire este declarat câstigator si primeste 10 puncte în campionat, pilotul de pe locul al doilea primeste 8 puncte, cel de pe locul al treilea 6 puncte, în timp ce pilotii de pe locurile patru, cinci, sase, sapte si opt primesc 5, 4, 3, 2 si respectiv 1 punct. Punctajul echipelor se stabileste prin însumarea punctelor obtinute de colegii de echipa. Ordinea finala poate fi alterata de penalizari.

În anumite conditii cursa poate fi oprita înainte de parcurgerea celor 305 km. Daca cursa se reia, la noul start se stabileste o noua grila de start în functie de locul ocupat de fiecare pilot în momentul opririi cursei. Daca cursa nu se mai reia, dar s-a parcurs deja 75% din distanta ei, atunci ordinea din momentul opririi este declarata ordinea finala, punctajul fiind cel de mai sus. Daca nu s-a parcurs 75% din distanta cursei, atunci punctajul este înjumatatit.

Orice cursa nu poate dura mai mult de doua ore din momentul startului.

Ordinea finala în campionatul mondial
Pentru stabilirea ordinii finale în campionatul mondial zestrea de puncte a unui pilot sau a unei echipe este reprezentata de suma punctelor acumulate la finalul fiecarei curse. Pilotul cu cele mai multe puncte acumulate este declarat campion mondial, iar echipa cu cele mai multe puncte este declarata campioana mondiala.

Daca la finalul sezonului exista doi sau mai multi piloti (echipe) cu acelasi numar de puncte, diferentierea se face în functie de numarul de victorii, daca si acesta este egal, atunci se face în functie de numarul de locuri secunde si asa mai departe.

Istoria Formulei 1
Primul sezon al Campionatului Mondial de Formula 1 a avut loc în 1950, la patru ani dupa ce Federatia Internationala a Automobilului a decis înfiintarea sa, fiind dominat de echipa Alfa Romeo, primul campion mondial fiind Giuseppe Farina. Tot Alfa Romeo a dominat si cea de-a doua editie a campionatului, când campion mondial a devenit Juan Manuel Fangio.
Scuderia Ferrari si Alberto Ascari a dominat sezoanele 1952 si 1953, înainte ca Juan Manuel Fangio sa îsi treaca în cont patru titluri mondiale consecutive, pilotând pentru Maserati, Mercedes si Ferrari.

Începând cu 1958 s-a decis desfasurarea unui al doilea campionat mondial, cel al construtorilor, prima editie fiind câstigata de Vanwall, deschizând dominarea anglo-saxona în Formula 1.

Cooper a fost prima echipa care a folosit o masina de Formula 1 cu motorul amplasat pe spate, solutia dovedindu-se a fi una ideala pentru ca britanicii au câstigat titlurile mondiale ale constructorilor în 1959 si 1960 ca si pe cele ale pilotilor, prin Jack Brabham.

Ferrari a revenit la putere în 1961, pentru a ceda din nou initiativa britanicilor în 1962 când BRM a fost cea mai buna echipa a sezonului, acest privilegiu fiind preluat apoi de Lotus în 1963. În acel an Jim Clark îsi trecea în cont primul din cele doua titluri mondiale.

Deciziile pripite ale lui Colin Chapman, boss-ul de la Lotus a dus la pierderea titlurilor mondiale din 1964 în detrimentul Ferrari, dar a revenit în 1965.

Jack Brabham a devenit primul, si pâna acum singurul, pilot din lume care a câstigat titlul mondial în Formula 1 cu o masina de constructie proprie. S-a întâmplat în 1966. Tot Brabham a dominat campionatul si în 1967, dar de aceasta data la piloti s-a impus Denny Hulme.

Lotus a revenit la putere pentru un sezon, în 1968, când Graham Hill a devenit campion mondial pentru a doua oara, precedanta ocazie fiind în 1962.

Jackie Stewart si-a trecut în cont primul din cele trei titluri ale sale, în 1969, când a pilotat pentru Matra, celelalte doua fiind reusite în 1971 si 1973. Campionatul a fost câstigat în acei ani si de Jochen Rindt, 1970, acesta fiind singurul campion mondial post mortem, si de Emerson Fittipaldi în 1972, care a fost cel mai tânar campion mondial din Formula 1 timp de 23 de ani, ambii pilotând pentru Lotus.

În 1974 McLaren a reusit o dubla, dar în acelasi timp Ferrari se reorganiza, italienii dominând perioada 1975 - 1977 când au reusit cinci titluri mondiale din sase posibile.

Mario Andretti a adus echipei Lotus ultimele titluri din Formula 1. Era 1978, înainte ca Ferrari sa mai reuseasca o alta dubla în 1979.

Williams, Brabham si Ferrari si-au împartit titlurile între 1980 si 1983, înainte ca McLaren sa înceapa o dominare totala în 1984 si 1985.

Sosirea japonezilor de la Honda în Formula 1 a fost de bun augur pentru Williams care a câstigat trei titluri mondiale la mijlocul decadei, înainte ca McLaren sa domine, tot alaturi de Honda între 1988 si 1991.

Michael Schumacher la volanul unui FerrariRevenirea Renault în Formula 1, francezii fiind primi care au introdus motoarele turbo în campionat, în 1977 a dus la o perioada de dominare a acestora, extinsa pâna în 1997. McLaren si Mika Hakkinen au revenit la putere în 1998, iar în 1999 Ferrari reusea primul titlu mondial dupa saisprezece an de seceta. Ce a urmat a fost o dominare totala a italienilor, consemnata cu alte zece titluri mondiale, cinci la piloti, toate câstigate de Michael Schumacher, între 2000 si 2005.

Urmatoarele doua sezoane au fost dominate de Renault F1 si Fernando Alonso, iar în 2007 Ferrari a revenit prin Kimi Raikkonen.

Regulamentul tehnic
Sasiul
Masinile de Formula 1 nu trebuie sa aiba o latime mai mare de 1.800 mm. Aceasta este masurata atunci când pneurile sunt umflate la o presiune de 1.4 bar.
Înaltimea trebuie sa fie de 950 mm. Nu exista restrictii privind lungimea.
Greutatea nu trebuie fie mai mica de 605 kg (aceasta include greutatea pilotului)
Sasiul trebuie sa aiba atasate patru roti.

 Motoarele
Motoarele sunt aspirate, cu capacitatea cilindrica de 2.400 cmc. Cilindrii sunt în numar de opt, asezati în V la 90 de grade, fiecare cilindru având patru supape.
Greutatea unui motor trebuie sa fie de minimum 95 kg.
Turatia maxima a unui motor nu trebuie sa fie mai mare de 18.000 rpm.
Singura sursa de energie permisa în afara de motor este sistemul de recuperare a energiei cinetice (KERS).

Transmisia
Transmisia se face pe doua roti.
Numarul minim de trepte de viteza înainte este de 4, iar cel maxim de 7.

Frânele
Este permis un singur sistem de frânare.
Racirea frânelor cu lichid este interzisa.

Roti
Rotile din fata trebuie sa aiba latimea între 305 si 355 mm.
Rotile din spate trebuie sa aiba latimea între 365 si 380 mm.
Diametrul nu poate fi mai mare de 660 mm când pe roti sunt fixate pneuri de pista uscata si 670mm când sunt fixate pneuri de pista umeda.

Cockpit-ul
Cockpit-ul trebuie construit pornind de la tiparul aprobat de FIA.

Regulamentul sportiv
Pilotii trebuie sa fie detinatorii unei superlicente, care este valabila un an. FIA poate oricând suspenda sau anula superlicenta unui pilot
La fiecare cursa exista urmatorii oficiali: un director de cursa, un comisar permanent care supervizeaza procedura de start, trei comisari aditionali (unul fiind ales sef) posesori ai unei licente FIA, un secretar de cursa si un comisar din partea tarii organizatoare.
În timpul unui singur sezon o echipa nu poate folosi mai mult de patru piloti.
Cele doua masini ale unei echipe trebuie sa fie vopsite identic.
Fiecare pilot are alocat un numar de concurs. Campionul mondial are alocat numarul 1.
Emblema echipei trebuie sa apara în partea frontala a masinii, iar numele pilotului în zona cockpit-ului.
Testele private se pot face doar pe circuite aprobate de FIA si sunt limitate la 15.000 de kilometri.
La finalul sesiunii de calificari toate monoposturile trebuie duse într-un Parc Închis pâna a doua zi dimineata, personalul echipelor neavând dreptul sa faca modificari la masini. Masinile care termina cursa sunt si ele parcate în Parcul Închis.
Piloti nu pot avea disponibile mai mult de doua masini în acelasi moment. Masina nu se poate schimba dupa startul cursei.
Fiecare pilot are dreptul sa foloseasca doar opt motoare pe tot parcursul sezonului. Daca utilizeaza mai multe motoare atunci pilotul trebuie sa porneasca în cursa de pe linia boxelor.
Fiecare pilot are dreptul sa foloseasca o singura cutie de viteze pe parcursul a patru curse. În cazul unei schimbari neprogramate, pilotul va primi o penalizare de cinci pozitii pe grila de start.
Realimentarea cu carburant este permisa doar în zone special amenajate din garajul echipelor sau al FIA.
Ordinele de echipa sunt interzise.

Procedura de start a cursei
Pilotii pot începe turul de recunoastere cu 30 de minute înainte de startul în turul de încalzire. Daca un pilot doreste sa faca mai mult de un tur de recunoastere este obligat sa treaca pe la boxe, fara a opri, dar cu obligatia de a respecta viteza maxima permisa. Daca pilotul face un singur tur, la finalul acestuia îsi aseaza masina pe grila, pe locul de start si opreste motorul.
Daca o masina nu este pe grila de start cu 15 minute înainte de startul în turul de încalzire, accesul ei nu mai este permis, pilotul putând însa sa plece în cursa de pe linia boxelor.
Cu zece minute înainte de startul în turul de încalzire toata lumea, cu exceptia pilotilor, a oficialilor si a membrilor echipelor trebuie sa paraseasca zona grilei.
Cu trei minute înainte de startul în turul de încalzire rotile trebuie fixate, în caz contrar pilotul primind o penalizare de 10 secunde.
Cu un minut înainte de startul în turul de încalzire motoarele trebuie pornite, iar personalul echipelor mai are la dispozitie 45 de secunde sa paraseasca grila.
Plecarea în turul de încalzire trebuie sa se faca încet, depasirile fiind interzise, acestea din urma fiind totusi permise daca o masina nu poate pleca de pe grila, iese în afara grilei în timpul turului de încalzire sau are o pozitie stationara pe pista.
La finalul turului de încalzire pilotii îsi reiau pozitia pe grila si asteapta startul.

Penalizari
Oficialii de cursa pot da mai multe penalizari, care includ:
Penalizarea de tip "drive-through", în care pilotul este obligat sa intre pe linia boxelor, fara sa opreasca, dar trebuie sa respecte viteza maxima permisa. Din momentul deciziei unei asemenea penalitati pilotul are la dispozitie trei tururi sa o execute; daca penalizarea survine în timpul ultimelor cinci tururi, ea nu se mai executa, dar la final se adauga 25 de secunde la timpul final al pilotului, existând astfel riscul declasarii. În timpul executiei penalizarii pilotul nu are voie sa opreasca pentru schimbul de pneuri si/sau realimentare cu carburant.
Penalizarea de tip "stop and go", în care pilotul este obligat sa opreasca la boxele echipei sale, unde sta zece secunde, dar echipei nu i se permite realimentarea si/sau schimbul de pneuri.
Penalizarea cu 10 pozitii pe grila de start la urmatoarea cursa.
Descalificarea este penalizarea care se poate da unui pilot în timpul cursei sau dupa terminarea acesteia. Daca ea se da în timpul cursei, pilotului i se arata steagul negru, care are atasat numarul de concurs, iar pilotul este obligat sa se retraga din cursa. Daca descalificarea survine la finalul cursei, pilotul este declasat din clasamentul final.

Steagurile comisarilor de cursa
Comisarii de cursa trebuie sa transmita anumite mesaje pilotilor. Acestea se fac cu steaguri de diferite culori. Începând cu 2007 steagurile rosii, galbene si verzi au fost înlocuite cu semnale luminoase care se afla în cockpit, în zona volanului. Lumina rosie înseamna ca antrenamentul, sesiunea de calificari sau dupa caz cursa au fost oprite, iar pilotul este obligat sa se retraga la boxe, lumina galbena înseamna pericol pe circuit, orice depasire fiind interzisa, iar lumina verde înseamna ca totul e în regula.

Restul steagurilor ramân neschimbate, ele fiind dupa cum urmeaza:

Steagul albastru obliga un pilot mai lent sa se lase depasit de pilotul din spatele lui.
Steagul alb indica prezenta pe pista a unui vehicul, altul decât o masina de Formula 1, pilotii trebuind sa încetineasca. Steagul alb insotit de o placa cu însemnee SC indica prezenta safety carului pe pista.
Steagul negru cu un numar alaturat indica faptul ca pilotul posesor al acelui numar a fost descalificat si trebuie sa se retraga din cursa.
Steagul jumatate alb, jumatate negru cu un numar alaturat indica faptul ca un pilot are un comportament nesportiv si ca risca descalificarea.
Steagul negru cu un punct portocaliu cu un numar alaturat indica faptul ca telemetria indica o problema, iar pilotul trebuie sa mearga la boxe.
Steagul în dungi galbene si rosii indica ca pista este alunecoasa, iar pilotii trebuie sa fie atenti.
Steagul cu patratele negre si albe, tip sah, indica finalul cursei.
Steagul rosu indica faptul ca pilotii trebuie sa opreasca la boxe deoarece cursa este oprita din motive tehnice.
Steagul galben interzice orice depasire.

Mari Premii
Numarul de Mari Premii dintr-un sezon nu a fost fix de-a lungul anilor. Doar sapte curse au fost cuprinse în Sezonul inaugural din 1950, însa, peste ani, calendarul aproape ca s-a triplat ca numar de Mari Premii. Desi acest numar al curselor a variat între saisprezece si saptesprezece pâna în anii '80, a ajuns la nouasprezece în 2005.

Sase din primele sapte curse din 1950 au avut loc în Europa. Singura cursa non-europeana a fost cea de la Indianapolis 500, care, datorita participarii scazute a echipelor de F1, a fost, mai târziu, înlocuit de Marele Premiu al Statelor Unite ale Americii. Campionatul de F1 s-a extins si în alte tari non-europene. Argentina a gazduit primul Mare Premiu din America de Sud în 1953, iar Maroc primul Mare Premiu din Africa în 1958. Au urmat apoi Japonia în 1976 si Australia în 1985. Actualele curse se desfasoara în Europa, Asia, Australia, America de Nord si America de Sud.

În mod traditional, fiecare tara a gazduit un singur Mare Premiu care a primit numele tarii respective. Daca o singura tara gazduieste mai multe Mari Premii într-un an, acestea primesc nume diferite. De exemplu, pâna în 2007 în Germania au avut loc doua Mari Premii, iar unul din ele a fost numit Marele Premiu al Europei.

Marile Premii, unele dintre ele exista înainte de a se inaugura Campionatul Mondial de Formula 1, nu sunt gazduite în fiecare an pe acelasi circuit. Marele Premiu al Marii Britanii, de exemplu, desi a fost gazduit pâna în 1950 de acelasi circuit, a alternat între anii 1963 si 1986 între Brands Hatch si Silverstone. Singura cursa care a fost introdusa în calendar în fiecare sezon este Marele Premiu al Italiei. Întrecerile au avut loc exclusiv pe circuitul de la Monza, cu o singura exceptie: în 1980 Marele Premiu al Italiei a fost gazduit la circuitul de la Imola, gazda a Marelui Premiu al Statului San Marino pâna în 2006.

Una dintre cele mai noi curse în calendarul competitional, gazduita în Bahrain, este primul Mare Premiu din Orientul Mijlociu cu un circuit foarte avansat din punct de vedere tehnologic construit în plin desert. Împreuna cu noile curse din China si Turcia, Marele Premiu al Bahrainului ofera noi oportunitati de dezvoltare a francizei Formula 1, în timp ce noile sale dotari ridica stacheta pentru celelalte circuite de pe glob.

Campionii mondiali din Formula 1

Taguri: Formula 1 | sport-news.ro